Cati dintre noi sesizam, corectam si sanctionam erorile din jurul nostru care ne afecteaza negativ? Si aici, categoric ma refer la atitudine adoptata prin constructie rationala, nu vocal emotionala.. Cati dintre noi ne lasam constient vatamati, intr-o masura mai mica sau mai mare, de circumstante de genul, motivand diverse valori, care induc mai degraba evitarea, decat confruntarea situatiei respective? Pare mai usoara ignorarea daca o motivam prin faptul ca “oricum nu se shimba nimic”? Si prin comparatie, constienta sau nu, luarea unei masuri, induce o valoare cu o greutate problematic de gestionat si de sustinut?

Crezuri cu care am fost crescuti inca din cei 7ani de acasa tot par a se dilua cu timpul.. Dar haideti sa le acordam creditul meritat celor ce ne-au invatat de bine, prin a le pune in continuare in aplicare si dovedindu-le respectul pe care, in definitiv ni l-am dori si noi, ca parte integrata din seria de invatatori ce predau calitatea vietii si generatiilor urmatoare. Nu sunt absurda sa cred ca toti am reusi sa indreptam ce se intampla, pentru ca sunt constienta de existenta unora care poate nu realizeaza, ori nu stiu, ori nu vor.. Dar, printre cei multi, sunt si mai multi, sunt convinsa, care cred inca in integritate si deminitatea de sine si a celor din jurul lor. Folositi-va, asadar, fara teama, de puterea exemplului bun pe care il reprezentati, pe care, inevitabil, ca specie cu spirit de turma pregnant ce suntem, il vor adopta inevitabil si incontestabil la momentul potrivit si cei nesiguri de alegerile lor valorice. Mizez, in consecinta, pe puterea mai mare a consistentei valorice a fiecaruia dintre noi, si-mi asum riscul captarii unei conotatii negative prin faptul c-as parea o moralista publicand articole de genul acestuia. Dar pentru asta consider ca e de datoria mea sa scriu ce gandesc cu adevarat si sa doara, decat sa menajez estetic de dragul pastrarii aparentelor.

             Deci, mai bine sa regretam ceva ce am facut, decat ceva ce n-am facut, nu?